Despre mine

Fotografia mea
HOMO SUM,HUMANI NIHIL A ME ALIENUM PUTO

miercuri, 11 ianuarie 2012

POVESTEA .......UNEI VRAJITOARE

                           Lanturi grele  ii imprejmuiau glezna firava si sangeranda venind taras in urma-i zdrentuind pietrele intr-un alai de fierarie grea ce se auzea din celalalt capat al pietei.Incheieturile mainilor erau inlantuite si ele de zale groase si nemiloase de fier care atarnau pana la pamant dansand zgomotos printre fasiile camasii de in .
Incovoiata de povara lanturilor si a acuzatiilor,impinsa de la spate de doi cavaleri in zale zornaitoare care o aparau  de toti cei ce se inbulzeau s-o vada, s-o scuipe si s-o  loveasca cu pizma, se indrepta tematoare spre centrul pietei unde rugul falnic,in maretia lui o astepta inca ne-ncins.

Inainteaza cu greu prin multimea agonizanda si ridicandu-si privirea din pamant, doi ochi albastrii si senini ca doua sclipiri de astrii au fulgerat piata parca intr-un strigat de disperare,de neintelegere de neputinta de cainta surda. Pe fata-i alba ca laptele si brazdata de izvoare secate de lacrimi se intrevede un zambet stoic impietrit de impacare cu sine ,.......cade din nou zdrelindu-si genunchii rotunzi si albii ca marmura,

de pietrele care, din loc in loc, ieseau colturoase la iveala din pamantul arid, parca si ele la fel de potrivnice ca tot ceea ce-o atingea.
Acuzatiile si confesiunile smulse sub tortura o faceau vinovata de vrajitorie.Femeia,"templu cladit pe o cloaca"facuse multi barbati sa o iubeasca prin vrajitorie datorita unei stranse colaborari cu diavolul,si acum o pedepseau arzand-o pe rug pentru ca stigmatele diavolului sa iasa la iveala iar sufletul pacatoasei sa fie salvat prin purificare cu foc.

Fetele bisericesti avusese grija sa se spele de pacate si s-o gaseasca unica vinovata de faptul ca si ei gustase din fructul oprit dusi de magia dulce a dragostei, dragoste care in timp s-a dovedit a fi mai puternica decat ura,mai puternica decat prostia ,mai puternica chiar si decat inchizitia insasi.Imaginile sunt sfasietoare dar nimeni nu poate face nimic pentru frumoasa vrajitoare decat sa-i arunce priviri pline de compasiune,de ura ,de iertare si de indurare...O lasam pe frumoasa pacatoasa sa-si ispaseasca pedeapsa si incepem sa patrundem mai adanc in tainele cetatii medievale de la Vic.

Vic este un oras situat in Provincia Girona a Cataluniei unde partea veche a orasului pastreaza foarte bine conservate marturiile perioadei medievale in zona incepand prin zidul de piatra care imprejmuie orasul  vechi conservandu-l inafara timpului parca.

La targul Medieval de la Vic vrajitoarele sunt arse pe rug,menestrelii dau spectacole inconjurati de multimea vesela,saltimbancii sar in aplauzele copiilor, trompetele suna la tot pasul,tobele se aud venind din toate colturile  cetatii,curtezanele zglobii chicotesc cristalin aruncand priviri sagalnice curtenilor,steagurile si scuturile purtatoare de blazoane nobiliare imprejmuie cetatea iar din cand in cand dai nas in nas cu Garda Cetatii.

Domnitele ,cavalerii si strajerii pe care-i intanlesti la tot pasul si care-ti zambesc si te saluta inclinandu-se maiestuos pana la pamant ,te fac sa te intorci cu cateva secole si dus de val ,sa crezi ca esti piesa din "Sarbatoarea Nebunilor"sa crezi ca lumea mai poate fi salvata prin arta,prin cultura si prin traditie.
   
   

Ratacind bezmetici pe cararile timpului si cum atmosfera era umeda si rece ,printre zidurile cetatii am dat nas in nas cu niste tatari care plimbau ispititor niste lucitoare ibrice rosiatice de arama prin fata trecatorilor invitandu-i astefel la un vin fiert cu scortisoara si alte mirodenii. Am dat curs galantei invitatii si-am baut pentru prima data un "sangre de torro" fiert cu scortisoara.Potiunea magica de culoarea sangelui s-a imprastiat ca o vraja in tot corpul facand ca extremitatile sa inceapa sa ne arda si voia buna sa ne fie companie.
Mai spre dreapta dintr-un cort al semilunei turcesti ne faceau cu ochiul tavi lungi cu baclavale si sarailii. Nu ajunsesem inca la desert dar de teama ca nu-i mai gasim prin fantastica brambureala medievala a targului, cu numai 20 de "ducati"comunitari am asortat cate o tavita si-am luat-o cu noi.....ca si asa nu mai aveam ce face cand am aflat de la slujitorul lui Alah ,aflat sub  semnul semilunei ,ca asta-i  pretul pentru  5 baclavale si 5 sarailii.


Ni s-a parut cam mult dar cum aveau nuca din belsug ,balteau in sirop si erau bine unse cu miere deci nu exista pret pentru o asemenea bunatate..si-am zis:"-Cum cand lumea mi-e deschisa,a privi gandesti ca pot..."ca intreaga-mi pofta sa se-mpiedece de-un pret?:)))))
Il intrebam pe potcovarul de pe malul raului ce strabatea cetatea daca bate numai potcoave la ciocan,.....cativa ducati in plus nu ne-ar fi stricat dar nu batea decat caiele si potcovea caii cavalerilor de la curte si vindea noroc trecatorilor: 3 ducati comunitari potcoava indiferent daca era mai veche sau mai noua..dar vorba ceea:"bate fierul cat e cald" si cumpara-ti potcoava sa ai norocul asigurat.
De o parte si de alta a bulucelii medievale insotita de-un zumzet plin de muzica medievala,tobe goarne trambite si tetre ambulante delicatesurile iti faceau cu ochiul calitatii si al pretului deopotriva.....
Boieluri si tot felul de mirodenii precum si carnati si tot felul de mezeluri specifice zonei ne zambeau fascinant din frumos decoratele culcusuri.
   
  

O branza veche de cand lumea ,"queso Gran Capitan"te facea sa cauti in disperare taraba cu vinuri ale insoritelor podgorii Iberice.



Un miros de paine calda pe vatra ne muta nasul din loc si numai decat vedem in fata noastra un maldar  de paine aburinda scoasa recent dintr-un imens cuptor cu lemne.
Platim 2 ducati comunitari,cumparam una si-o facem praf cu salbaticie,atmosfera targului  ne  reda libertatea de-a rupe painea si de-ai savura coaja rumena de maniera cea mai naturala cu putinta.
Ne pierdem umbland in stanga si-n dreapta prin cetate admirand minunatiile vremurilor..
Ajungem si la copacul fermecat,un maslin plin cu bilete in alb pe care trecatorii se inghesuie sa-si scrie o dorinta,cea mai ascunsa,cea mai dorita in speranta ca minunile nu au incetat sa existe.
Locurile,oamenii si lucrurile ne-au luat ochii si mintea iar timpul a reusit sa treaca pe langa noi fara sa-l observam si ne-am trezit ca venise seara iar noi eram lihniti de foame,morti de oboseala,fascinati de cele vazute dar cu gandul la frumoasa vrajitoare ce-o lasasem departe in mijlocul pietei de unde inca mai ajungeau pana la noi strigatele multimii agonizande....
"La un semn deschisa-i calea" si se-apropie de noi un gratar rotund si mare cat gura unei tocitori de 2000 de vedre pe care sfaraiau multe jumatati de porci si multi,multi carnati.



Carbunii incinsi sfaraiau satisfacuti sub privirile hulpave ale trecatorilor  carnatii pe care si noi  ii asteaptam salivand ,sa se intoarca pe cealalta parte semn ca se apropie de linia de sosire.:))



Intr-o oala mare fierbeau cateva picioare de porc si un curtean vanjos si cu meseria-n sange le taia cu maiestrie si salbaticie in acelasi timp, pregatind zeci si zeci de platouri cu renumitul "lacon".Nu mica ne-a fost mirarea cand la un momentdat vanjosul curtean ne-a intrebat intr-o romana pura, foarte putin medievala si cu un zambet larg pe fata:"Mai doriti ceva?"

Gustatul e gratis dar mancatul nu e lucru de joaca,o portie compusa din gratar,lacon si evident carnati ne costa 30 de ducati comunitari,iar ulcica de vin ce acompaniaza portia este si ea 5 ducati.Dai un ban dar sti ca merita si mai tarziu constati ca nu-l mai ai,si-apoi ...."decat zece ani cioara mai bine cinci ani uliu" zicea bunul si inteleptul meu tata.:)))




Un lucru insa m-a fascinat pe tot parcursul vizitei noastre la cetatea de la Vic si anume ca nici " Protectia Consumatorului"si niciun alt "organ"de aparare a "curteanului de rand" nu a stricat cu prezenta lui magia acestui moment ,lasandu-ne sa credem ca ne facem de cap in aceasta fantastica dimensiune.


  Desi cu burtile tepene ,de omorai puricele pe ele, n-am rezistat ispitei atunci cand am dat nas in nas cu porumbul fiert si castanele coapte.Daca-i bal ,bal sa fie!
Am trecut prin poarta timpului si am patruns din nou in vartejul realitatii unde autostrada A2, desi pe 4 benzi 
era blocata dandu-ne posibilitatea sa poposim linistiti pe patru roti si sa gandim cu voce tare la acele vremuri minunate pe care le lasasem mult in urma si care ne fascineaza ca o poveste dintr-o carte veche cu jumatati de file rupte.
A din A :)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu